Cu pasi mici ma indrept spre uitare, lasand timpul sa ma loveasca, sa alerge, sa treaca asa cum doreste. Ochii mei atat de inexpresivi par morti fiind doar simple organe de vaz...precum niste simple camere de filmat.Buzele mele, neatinse de atat de multa vreme, stau acum lipite, nefiind in stare sa lase cuvintele sa iasa. Respir incet temandu-ma sa nu fiu auzita. Sufletul imi sangereaza abundent, fiind atat de lovit, plin de rani ce par sa nu se mai vindece niciodata. Doar merg in acest aparent paradis verde, plin de fiare ce mai devreme sau mai tarziu vor pune ghearele pe mine , sfasaindu-ma, lasandu-ma fara suflare.
In departare o silueta perfecta mi se arata O tanara domnisoara, inalta, cu picioarele lungi , talie perfect sapata, avand parul negru precum abanosul curgandu-i peste umerii sai mici si delicati; buzele sale plina si perfect conturate nu scoteau nici un sunet, iar ochii sai albastri nu dezvaluiau nici un sentiment. Ma priveste atenta, fiind putin ingrijorata de starea in care m-a surpins. Aceasta liniste mormantala este rupta de soaptele ei adresate mie. Fara sa se apropie de mine imi graieste ca nu am voie sa o ating dar trebuie sa ies din aceasta padure singura, dar ea, pare a fi ultima mea scapare. Fara sa iau in considerare vorbele ei ma reped spre ea pentru a o lua in brate, pentru a o implora sa ma scoata de aici, dar se fereste, impietrind la cativa centimetri de mine. Rochia ei neagra ce ii bate genunchii sta din nou nemiscata, vantul neatingand-o.
Lacrimile lasa dare pe obrajii mei in timp ce genunchii imi cedeaza. Durerile sufletului sunt insuportabile, dar aceasta tanara incantatoare nu ma va ajuta, oricat de multe chinuri indur. Ma priveste cu amaraciune in timp ce zaceam pe pamantul umed. Se apropie cu pasi marunti lasandu-se langa corpul meu, neavand contact direct cu el. Isi da gluga jos lasand tenul sau alb in bataie celor catorva raze de soare ce au resuit sa iasa printre crengile copacilor. Imi spune incet si brajin ca va reveni, dar nu acum, si ma va lua cu ea, dar doar atunci cand v-a venit momentul, insisitand ca trebuie sa ies singura de aici. Se ridica atat de mladios in timp ce eu o priveam cu lacrimi in ochi.
Dispare asa cum a aparut lasandu-ma zacand in aceasta padure vescinc verde.
