"Ai uitat să-mi cânţi..." Anne Marie Bejliu

...acea melodie a despărţirii
pe care în ecou o trimiţi mereu
tâmplelor mele.
O desenezi în tuşe amăgitoare mereu.
Pleci,te întorci
numai atunci când simţi că mă-ndepărtez
Nu ar fi mai uşor să pleci pur şi simplu
printre şinele de tren
numărând pietrele gândurilor mele?
În fire de clipe
mă arunci mereu
în iluzia întâmplării unei întâlniri
Te iubesc! E atât de simplu să o rostesc...
La mine cuvintele au miezul plin de tine.
Trăirile nu mor pocnind din biciul indiferenţei.
Ce joc stupid aşterni mereu!
Mă frământ inutil adunând tensiuni. 
Le ţin în palme mirată.
Nu mai ştiu cum să le modelez.
Una, 
poate fi chipul tău zâmbitor.
Alta,
poate fi culoarea furtunii,
atunci cînd calci apăsat sufletul.
Mi-e tare dor de tine!
Ucizi clipele dăruind doar umbre 
O încercare poate reuşită de a-mi ucide visul.
Mă târăsc... 
Şarpe fugărit de frica luminilor...
Ard sub cupola iubirii.
Împart sensuri oglinzilor mate ale sufletului tău...

"Oda-in metrul antic" de Mihai Eminescu

Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi, 
Ochii mei ‘nălţam visători la steaua
Singurătăţii. 

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce…
Până-n fund băui voluptatea morţii 
Ne-ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re-nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii tulburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri linişiti, pe mine
Mie redă-ma!

"Romanta negativa" de Ion Minulescu

[sunt poezii ce ma ating fara sa vreau si de aceea vreau sa le prezit]

N-a fost nimic din ce-a putut sa fie,
Si ce-a putut sa fie s-a sfarsit...
N-a fost decat o scurta nebunie
Ce-a-nsangerat o lama, lucioasa, de cutit!...

N-am fost decat doi calatori cu trenul,
Ce ne-am urcat in tren fara tichete
Si fara niciun alt bagaj decat refrenul
Semnalului de-alarma din perete!...

D-ar n-am putut calatori-mpreuna...
Si fiecare-am coborat in cate-o gara,
Ca doua veverite-nspaimantate de furtuna-
Furtuna primei noastre nopti de primavara!

Si-atata tot!...Din ce-a putut sa fie,
N-a fost decat un searbad inceput
De simplu"fapt divers", ce nu se stie
In care timp si-n loc s-a petrecut!...