[sunt poezii ce ma ating fara sa vreau si de aceea vreau sa le prezit]
N-a fost nimic din ce-a putut sa fie,
Si ce-a putut sa fie s-a sfarsit...
N-a fost decat o scurta nebunie
Ce-a-nsangerat o lama, lucioasa, de cutit!...
N-am fost decat doi calatori cu trenul,
Ce ne-am urcat in tren fara tichete
Si fara niciun alt bagaj decat refrenul
Semnalului de-alarma din perete!...
D-ar n-am putut calatori-mpreuna...
Si fiecare-am coborat in cate-o gara,
Ca doua veverite-nspaimantate de furtuna-
Furtuna primei noastre nopti de primavara!
Si-atata tot!...Din ce-a putut sa fie,
N-a fost decat un searbad inceput
De simplu"fapt divers", ce nu se stie
In care timp si-n loc s-a petrecut!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu