Mi-ai desenat aripi cu vorbele tale,
Mi-ai deschis ochii cu ale tale fapte,
Mi-ai dat viata cu ale tale buze,
Aruncandu-ma spre cer cu mainile tale.
Miros dulce al sperantei create
Mi-a umplut plamanii.
Dragostea promisa-n cuvinte
M-a facut sa zbor.
Dar al tau cutit m-a lasat fara suflare,
Mi-a taiat aripile lasandu-ma in picaj,
Iar glasu-ti mladios acum ma omoara
Inlantuindu-ma in proprii tai ochi.
Un uragan de amintiri ma loveste,
Imi taraie corpul ranit,
Imi fura viata ce mi-ai promis-o,
Imi inchide ochii pe veci.
Cu aripi lipsa si fara putere
Stau, zacand pe pamantul rece.
Corpu-mi aparent viu nu se mai misca,
Iar sufletul meu strapuns de dureri
Moare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu