"Ai uitat să-mi cânţi..." Anne Marie Bejliu

...acea melodie a despărţirii
pe care în ecou o trimiţi mereu
tâmplelor mele.
O desenezi în tuşe amăgitoare mereu.
Pleci,te întorci
numai atunci când simţi că mă-ndepărtez
Nu ar fi mai uşor să pleci pur şi simplu
printre şinele de tren
numărând pietrele gândurilor mele?
În fire de clipe
mă arunci mereu
în iluzia întâmplării unei întâlniri
Te iubesc! E atât de simplu să o rostesc...
La mine cuvintele au miezul plin de tine.
Trăirile nu mor pocnind din biciul indiferenţei.
Ce joc stupid aşterni mereu!
Mă frământ inutil adunând tensiuni. 
Le ţin în palme mirată.
Nu mai ştiu cum să le modelez.
Una, 
poate fi chipul tău zâmbitor.
Alta,
poate fi culoarea furtunii,
atunci cînd calci apăsat sufletul.
Mi-e tare dor de tine!
Ucizi clipele dăruind doar umbre 
O încercare poate reuşită de a-mi ucide visul.
Mă târăsc... 
Şarpe fugărit de frica luminilor...
Ard sub cupola iubirii.
Împart sensuri oglinzilor mate ale sufletului tău...